M-am gandit de multe ori daca ar trebui sa incep sa scriu din nou. Am decis, am planificat, m-am apucat de treaba si apoi am renuntat. De fiecare data. Pentru ca mi-e greu. Pentru ca am multe de spus si nu intotdeauna stiu cum sa le zic.

Pentru mine, toata viata, scrisul a fost terapie. Atunci cand nu am scris pe blog, am scris intr-un jurnal sau pe telefon. Cuvintele pe pagina imi aduc pace. Linistea aceea de care am nevoie ca sa pot inchide ochii noaptea.

Asa ca, uite-ma din nou aici, pe blog. Ca la inceput. Cu multi ani in plus si cu o familie, cu un nou nume si o alta viata, dar cu drag, din nou eu. 🙂